Revolution and Crisis: 1383-85 in the Portuguese Historiography During the Fascist Dictatorship (1926-1974)

Contrary to the false idea that History is an exercise free from any ideological questions of those who write it, this study aims to demonstrate how Portuguese historiography dealt with a specific theme of Portugal's medieval past throughout the twentieth century. Picking a key-social group and its role in 1383-85 - the artisans - I seek to understand how the Portuguese historians used these agents throughout the fascist dictatorship (1926-1974) to portray this historical moment. This period is an important milestone at the end of the Middle Ages in Portugal, and the historiographical discussions around it have been a constant battle between the use of concepts such as Revolution and Crisis. Using the works of six relevant authors - António Sérgio, António Borges Coelho, Joel Serrão, Jaime Cortesão, Marcello Caetano, and Franz-Paul Almeida Langhans - I seek to understand the evolution of the historical-philosophical thought of Portuguese intellectual elites, how the social and political environment influenced their study of the past, and how the historical knowledge answered to the material needs of its authors' present and helped to shape our image of that same past, regarding specifically the medieval artisans. Rezumat: Contrar ideii false că istoria este un exercițiu lipsit de orice interferențe ideologice ale celor care o scriu, acest studiu își propune să demonstreze modul în care istoriografia portugheză a abordat o temă specifică a trecutului medieval al Portugaliei de-a lungul secolului al XX-lea. Alegând un grup social cheie și rolul său în perioada 1383-1385 – meșteșugarii –, încerc să înțeleg modul în care istoricii portughezi au folosit acești agenți pe parcursul dictaturii fasciste (1926-1974) pentru a descrie acest moment istoric. Această perioadă reprezintă o etapă importantă la sfârșitul Evului Mediu în Portugalia, iar discuțiile istoriografice din jurul ei au fost o luptă constantă între utilizarea conceptelor precum Revoluție și Criză. Folosind lucrările a șase autori relevanți – António Sérgio, António Borges Coelho, Joel Serrão, Jaime Cortesão, Marcello Caetano și Franz-Paul Almeida Langhans - încerc să înțeleg evoluția gândirii istorico-filozofice a elitelor intelectuale portugheze, modul în care mediul social și politic a influențat studiul lor asupra trecutului și modul în care cunoștințele istorice au răspuns nevoilor materiale ale prezentului autorilor și au contribuit la formarea imaginii noastre asupra aceluiași trecut, în special în ceea ce privește meșteșugarii medievali. Cuvinte-cheie: Istoriografie; Gnoseologie; Fascism; Antifascism; Medievalism.