CHASTITY AS SPECTACLE IN WILLIAM SHAKESPEARE’S CYMBELINE AND THOMAS MIDDLETON’S HENGIST

Chastity as Spectacle in William Shakespeare’s Cymbeline and Thomas Middleton’s Hengist. This paper is concerned with the depiction of female chastity in Thomas Middleton’s Hengist and William Shakespeare’s Cymbeline. It employs Lacanian and Foucauldian perspectives on the concept of the gaze, combining feminist and psychoanalytical approaches in order to illuminate divergent perspectives on chastity, which serve as crucial contrasts between Middleton’s and Shakespeare’s art. Hengist’s Castiza and Cymbeline’s Innogen are both portrayed as paragons of chastity, but this moral feature is perceived differently in the two plays. Unbeknownst to her, Castiza becomes the victim of rape by her husband and subsequently faces public judgment for her supposed dishonour. This analysis demonstrates that this represents the jarring effect of politicizing chastity in the play, of stripping it of its moral valences and instead transforming it into a social currency. The main assumption is that chastity becomes a panoptical spectacle in Hengist, due to the male gaze by which women are kept under societal control. Conversely, although Innogen also experiences the intrusive gaze of Iachimo, her virtue empowers her to confront her wrongdoer by assuming a male disguise. The analysis identifies a fundamental contrast in the treatment of chastity between the two plays: in Cymbeline, it remains a personal conviction impervious to external scrutiny, whereas in Hengist, it devolves into a social commodity that diminishes Castiza’s ability to retaliate. REZUMAT. Castitatea ca spectacol în Cymbeline de William Shakespeare și Hengist de Thomas Middleton. Articolul de față are în vedere reprezentarea castității feminine în Hengist de Thomas Middleton și Cymbeline de William Shakespeare. Articolul utilizează perspective lacaniene și foucauldiene asupra conceptului de privire (regard), combinând abordări feministe și psihanaliste pentru a pune în lumină perspective divergente asupra castității, ce servesc drept contraste cruciale între arta lui Middleton și cea a lui Shakespeare. Castiza din Hengist și Innogen din Cymbeline sunt ambele portretizate ca modele de castitate, dar această trăsătură morală este percepută diferit în cele două piese. Fără știrea ei, Castiza devine victima violului conjugal și se confruntă ulterior cu judecata publică a presupusei sale dezonorări. Această analiză demonstrează că o asemenea consecință reprezintă efectul zguduitor al politizării castității în piesă, al golirii castității de orice valențe morale, transformând-o într-o valută socială. Principala premisă este că, în Hengist, castitatea devine un spectacol panoptic, din cauza privirii masculine prin care femeile sunt ținute sub control. Prin comparație, deși Innogen se confruntă de asemenea cu privirea intruzivă a lui Iachimo, tocmai virtutea îi permite să își înfrunte calomniatorul, recurgând la o deghizare masculină. Analiza identifică un contrast fundamental în tratamentul castității între cele două piese discutate: în Cymbeline, ea rămâne o convingere personală imună la controlul extern, pe când în Hengist, castitatea involuează, devenind o comoditate socială ce limitează abilitatea Castizei de a reacționa. Cuvinte-cheie: agentivitate, castitate, comodificare, privire, spectacol Article history: Received 15 December 2024; Revised 26 February 2025; Accepted 06 March 2025; Available online 25 March 2025; Available print 30 April 2025.