RELAȚIA INFRASTRUCTURI CRITICE – ENTITĂȚI CRITICE – SERVICII ESENȚIALE ÎN CONTEXTUL DE SECURITATE CONTEMPORAN

Critical infrastructures – critical entities – critical services relationship in the contemporary security context Abstract: Technological development, globalization, global warming, natural disasters or hybrid threats represent the most significant challenges currently facing the resilience of critical entities and, consequently, the provision of essential services to the population. Previous research has demonstrated that current risks in the field of critical infrastructures necessitate the implementation of coherent and comprehensive strategies at EU level, particularly in light of the fact that these risks may be amplified by the sectoral interdependencies of these infrastructures. The objective of this article is not to define concepts that already have assigned and recognized definitions or to describe the environment in which they are found. Instead, it aims to analyze the relationships that exist between the concepts with which the new European regulations (EU Directive 2557/2022) operate, such as critical infrastructures, critical entities and essential services. Furthermore, it will describe the interdependencies between them in the context of the development of resilience in the field of critical infrastructure protection. The results of the article demonstrate that in the context of heightened interdependencies in the field of critical infrastructures, the provision of essential services to the population is correlated with the development of the relationship between the concepts of protection – critical infrastructure and resilience – critical entities. Keywords: critical infrastructure, critical entities, essential services, interdependencies, protection, resilience. Relația infrastructuri critice – entități critice – servicii esențiale în contextul de securitate contemporan Rezumat: Dezvoltarea tehnologică, globalizarea, încălzirea globală, dezastrele naturale sau amenințările hibride reprezintă provocările cele mai mari care produc efecte asupra rezilienței entităților critice și implicit asupra serviciilor esențiale asigurate populației. Cercetările anterioare au demonstrat faptul că riscurile actuale din domeniul infrastructurilor critice (IC) necesită strategii coerente și cuprinzătoare la nivelul Uniunii Europene, ținând cont mai ales de faptul că aceste riscuri pot fi amplificate de interdependențele sectoriale ale acestor infrastructuri. Scopul acestui articol nu este acela de a defini concepte care au deja atribuite și recunoscute definiții și nici de a descrie mediul în care acestea se regăsesc, ci de a analiza relațiile care există între conceptele cu care operează noile reglementări europene (Directiva UE nr. 2557/2022), precum infrastructuri critice, entități critice și servicii esențiale și de a descrie interdependențele dintre acestea în contextul dezvoltării rezilienței din domeniul protecției infrastructurilor critice. Rezultatele articolului evidențiază faptul că în contextul interdependențelor accentuate din domeniul infrastructurilor critice, asigurarea serviciilor esențiale către populație este corelată cu dezvoltarea relației dintre conceptele protecție - infrastructură critică și reziliență - entități critice.